La 30 de ani, orice junghi te sperie. La 45, același junghi primește imediat o explicație convenabilă: stresul, kilogramele, noaptea prost dormită, vremea. După 40 de ani devenim, brusc, foarte pricepuți la găsit scuze pentru corpul nostru. Inima se folosește din plin de indulgența asta, fiindcă la început nu face scandal. Semnalele ei sunt mici și se așază suspect de bine peste explicațiile noastre comode.
1. Rămâi fără aer la un efort care înainte nu conta. Trei etaje pe scări, o valiză ridicată în portbagaj, o pantă pe care o urcai fără să te gândești. Când lipsa de aer la efort se instalează treptat, în câteva luni, nu mai este lipsă de antrenament, ci un motiv de evaluare.
2. Palpitații care țin câteva minute și trec singure. Senzația de inimă care fuge, se poticnește sau bate în gât. Tulburările de ritm încep adesea cu episoade scurte, care se termină exact până ajungi la medic. Electrocardiograma, adică EKG-ul, înregistrează activitatea inimii în momentul în care este făcută. Dacă în acele minute ritmul este normal, traseul iese normal. De aceea, când episoadele vin și pleacă, se folosește monitorizarea Holter, pe 24 sau pe 48 de ore, care urmărește inima pe toată durata unei zile obișnuite.
3. Un disconfort în piept care nu seamănă cu o durere. Apăsare, arsură, greutate, o gheară. Ce contează nu este intensitatea, ci contextul: apare la efort sau la emoție și cedează la repaus, în câteva minute. Dacă urcă spre braț, spre mandibulă sau între omoplați, discuția nu se amână.
4. Glezne umflate seara și nopți în care te trezești cu senzația că nu ai aer. Separat, fiecare are o explicație banală: căldura, statul în picioare, perna. Împreună, descriu o inimă care pompează mai slab decât ar trebui.
5. Amețeală sau leșin la efort. Este singurul semn de pe listă care nu suportă o programare peste trei săptămâni.
O evaluare completă nu este nici lungă, nici complicată. Începe cu discuția despre istoricul tău și al familiei, măsurarea corectă a tensiunii și o electrocardiogramă, iar de acolo se completează în funcție de ce reiese: ecocardiografie Doppler, care arată structura și funcția inimii în timp real, Holter de ritm sau de tensiune pe 24 și 48 de ore, test de efort, ecografie de arteră carotidă și ecografie Doppler vascular. Pentru pacienții cu palpitații documentate există consultație de electrofiziologie și aritmologie, iar pentru cei purtători de dispozitiv, interogarea stimulatorului.
Diferența la M.S. Clinic o face faptul că nu trebuie să te plimbi între clinici. Patologia cardiacă nu se împarte în categorii clare, iar drumul de la primul simptom la un diagnostic trece de obicei prin mai multe investigații și mai multe specialități. La M.S. Clinic, evaluarea, diagnosticul, tratamentul și monitorizarea în timp se fac în același loc, de către o echipă care lucrează împreună și are acces la același dosar. Din echipă fac parte dr. Liliana Micu, medic specialist cardiologie și medic specialist medicină nucleară, cu competență în ecocardiografie, dr. Călin Liviu Ștefan, medic specialist cardiologie și medicină de urgență, cu supraspecializare în dispozitive cardiace implantabile și ecografie Doppler vascular și dr. Daniela Nedelcu, medic specialist chirurgie vasculară, preocupată de patologia vasculară periferică (adică de vasele cervicale și de cele ale membrelor).
Cifrele explică de ce merită să nu amâni. În 2023, în România au fost înregistrate 600,8 decese prin boli cardiovasculare la 100.000 de locuitori, iar bolile aparatului circulator au stat în spatele a aproximativ unuia din două decese. Rata standardizată a mortalității cardiovasculare din România este de circa 2,5 ori mai mare decât media Uniunii Europene. La capitolul hipertensiune, studiul SEPHAR III a găsit o prevalență de aproximativ 45% în rândul adulților din România, iar rata de control terapeutic era sub o treime. Hipertensiunea nu doare, și exact de aceea este descoperită târziu.
Ghidul Societății Europene de Cardiologie din 2024 a coborât și mai jos pragul de atenție. Definiția hipertensiunii rămâne 140 cu 90, dar a fost introdusă o categorie nouă, de tensiune arterială crescută, între 120 și 139 cu 70 până la 89, pentru că riscul nu pornește brusc de la 140. Iar SCORE2, calculatorul european de risc cardiovascular, este construit pentru persoane aparent sănătoase între 40 și 69 de ani, fără boală cardiovasculară sau diabet cunoscute. Adică fix intervalul în care un rezultat schimbă traiectoria următorilor douăzeci de ani, nu doar rețeta de mâine.
Așa că întrebarea nu este dacă te doare ceva acum, ci dacă ai trecut de 40 de ani și încă nu ai o linie de plecare: o electrocardiogramă, o tensiune măsurată corect, un profil lipidic. Dacă te-ai recunoscut în vreunul dintre cele cinci semnale sau dacă linia aceea de plecare încă lipsește, programează un consult la M.S. Clinic.
